|
|
|
|
|
|
|
|
Un vechi mestesug care se pastreaza pana in zilele noastre este si cioplitul in alabastru, o arta avind o istorie lunga, cu radacinile ajungand pana la etrusci si egipteni.
Roca naturala ce poarta numele de alabastru se caracterizeaza prin frumusete, transluciditate, dar si prin prezenta vinisoarelor subtiri si multicolore.
Exista o diferenta intre compozitia chimica a alabastrului provenit din Orient – la care se face referire in Biblie, si a alabastrului gipsos, mult mai moale, care exista in Italia, in regiunea Volterra, spre exemplu.
In arta antica romana si greaca era folosita mult si marmura, insa, in comparatie cu un asemenea material "nobil", alabastrul gipsos era considerat ruda mai saraca.
Roca mai fragila, care se zgiriie mai usor, alabastrul a detinut intotdeauna in arta si arhitectura un loc secundar fata de marmura.
Sculpturile din alabastru nu rezista in fata fortelor dezlantuite ale naturii. In arhitectura, alabastrul este folosit in special la decoratiuni interioare, iar datorita structurii moi se preteaza mai ales cioplirii de figurine.
Istoria mentioneaza cioplitul in alabastru ca pe un mestesug practicat inca de la mijlocul secolului al XVI-lea. Pe timpul acela, Francesco de Medici, mare duce de Toscana, achizitionase de la un mestesugar din Volterra un vas frumos lucrat la strung, pe care l-a daruit ducelui de Bavaria.
Pe parcursul istoriei, obiectele artistice, micile piese de decor, au devenit din ce in ce mai cunoscute si mai cautate, in secolul al XVIII-lea contribuind la cresterea prestigiului artei cu alabastru mai ales reproducerile bine realizate ale sculptorilor din epoca clasica. Un anume Marcello Inghirani Fei un nobil din Volterra, cunoscut ca om cu talent artistic si cu simt al afacerilor, a dat avant comertului cu alabastru exploatand cariere cu zacamintele acestei roci si infiintand o scoala in care invatau arta cioplirii mai mult de 100 ucenici. ,br>
De la 8-9 ateliere, cate erau in 1786, s-a ajuns la 60 in 1830 si peste 50 negutatori cu spirit de aventura din Volterra au batut pietele din intreaga lume – din Europa pana in America, India si Orientul indepartat, ca sa vanda obiecte de calitate din alabastru. Comertul de acest tip a avut perioade de prosperitate, dar si de regres economic, insa valoarea alabastrului nu a decazut in timp. Si astazi putem admira in vitrinele magazinelor figurine deosebit de frumoase, statuete cu forme fantastice, lucioase si fine.
|
|
|
|
|
|
|
|
|
|
AMETIST (CUART VIOLACIU)
Provenienta: Brazilia, localitatea Rio Grande del Sul
Varsta: 10.000.000 ani
Reincarcare energetica:
•Un litru de apa plata cu o lingura cu varf de sare gronjoasa / sare de mare (de la farmacie);
•Dupa 24 ore, esantionul se spala cu apa plata;
•Esantionul se expune la soare: 3-4 ore iarna, 1-2 ore vara. Cand se pune la soare, nu se pune pe pervazul din interior. Geamul nu trebuie sa se interpuna luminii soarelui.
•Reincarcarea se face la o luna / o luna si jumatate;
•Transmiterea esantionului de la o persoana la alta, se face prin intermediul unei noi reincarcari energetice;
Cum il folosim?
•La sfarsitul unei zile grele, lungi, stresante...astfel de zile sunt dese, din pacate, se pune esantionul pe masa;
•Va asezati pe scaun si puneti mana dreapta deasupra esantionului pentru 3-4 minute, apoi faceti acelasi lucru cu mana stanga;
•Acest procedeu da calmare si somn bun, iar daca este pus in dormitor ca sa stea toata noaptea, se inspira ioni negativi, aceiasi cu cei care care se afla pe malul marii si in padurile cu brad.
•Cand cineva face tratament, insasi persoana duce cu mana esantionul in dormitor. Manuirea esantionului nu o face decat o singura persoana. Daca alta persoana atinge esantionul, trebuie reincarcat.
|
|
|
|
|
